De 9 luni

Marea tentatie a acestei luni este mersul. Putin dupa ce a trecut de 8 luni a inceput sa vrea sa mearga. Si a continuat asa toata luna. Ii place la nebunie sa se indrepte spre lucrurile care i se par lui interesante. A invatat, nu stiu cum, sa urce scarile. Si foloseste orice scara vede ca sa-si exerseze aceasta noua abilitate. A umblat luna asta incaltat, dar mai ales descult, prin iarba sau chiar pe beton. Ii place sa simta iarba si se apleaca la orice e verde ca sa ia in seama. Nu se mai intoarce de pe spate pe burtica la fel ca luna trecuta, ar parea ca a uitat de acest joc. In schimb incearca sa se ridice in picioare cand sta in fund, dar inca nu si-a dat seama cum poate face asta. Drept urma i-am lasat patutul mai jos ca sa incerce sa se prinda de grilaj pentru a se ridica.
Intoarce capul  de pe scaunul de masa, din carucior, de oriunde pentru a vedea ceea ce-l intereseaza pe el. dintre toti are o preferinta mai mult decat evidenta pentru mama, iar daca eu nu sunt prin preajma se poate lasa cu plansete.
A mai iesit un dintisor sus, lateral stanga si pare ca va iesi si cel de langa el cat de repede.
In continuare mananca cam tot ce i se da. Uneori mananca din mancarea pe care o gatesc pentru toata lumea. Ii scot lui prima data, inainte de a pune sarea.
Ii sunt foarte dragi copiii. Afara, daca sunt copii, nu-i trebuie nici jucarii, nimic. Ii priveste din carucior sau vrea sa-l dau jos sa mearga la ei.
Ii place mult sa se joace cu sticlele. I le pun jos si pe el langa ele si distractia e garantata. Doar ca mai are momente inca in care uita ca sta in fund si cade pe spate. Asa ca trebuie sa fiu in spatele lui mereu cand sta jos. De-altfel, luna asta au inceput cazaturile. Cele mai frecvente sunt cele pe spate. Nu mi se pare ca il doare, ci mai degraba se sperie. A cazut si din carucior luna asta. I-am desfacut centurile si m-am intors 2 secunde sa iau ceva. A cazut pe spate si s-a sperit ingrozitor.
Stie sa spuna tatatata, dadada, papa, baba. Cand e suparat spune ma.
Astept momentul in care va spune mama.

Cum a mers pana la Brasov si inapoi

Fiind botezul Mariei, verisoara lui Matei, si fiica nasilor nostri, am pornit vineri dimineata, pe la 5.30 spre Brasov. Pana pe la 8.30-9, cand s-a trezit Matei, drumul a decurs foarte bine. Dar era deja trecut bine de ora lui de trezire si cu toate ca masina l-a facut sa mai motaie, pana la urma tot s-a trezit. Asa ca, in scurt timp au aparut supararile. Ne-am oprit prima data la Sighisoara unde ne-am plimbat putin prin benzinarie, noi am baut o cafea si am pornit din nou la drum. dupa vreo 50 de km am oprit ca nu se mai putea si am stat intr-o parcare unde Matei a mancat un iaurt. A fost buna oprirea ca a rezistat pana la Eliana Mall, evident cu cantece, cucu-bau etc.
In Mall a am stat putin mai mult, numai bine sa ne mai racorim si noi ca in masina era deja nepermis de cald. La pornire situatia nu am mai stat asa de roz ca Matei nu mai vroia nicidecum in scaun. Si cate sperante ne puseseram in scaunul asta pe care-l primiseram cu doar o saptamana inainte. Asa ca l-am luat in brate. Moment nefast pentru ca in urmatoarele minute Matei a vomat pe el si pe mine tot iaurtul pe care il mancase de dimineata in parcare. Nu se poate spune mirosul si murdaria, bine ca eram la doar cativa km de destinatie.
Sederea la Brasov a fost una placuta pentru toti trei. Matei a fost incantat de prezenta lui Andrei care s-a putut face si el util plimbandu-si verisorul cu caruciorul.
La intoarcere ne-am pornit seara la 8. A fost o decizie buna pentru ca Matei a adormit deja pe la 9 dupa ce il tinusem aproape numai in brate. A adormit bine de tot asa ca pana la Cluj nu s-a trezit, adica pana la 12.30. Cand si-a dat seama, desi adormit ca a ajuns acasa, atat de tare s-a bucurat incat nu mai putea adormi apoi de fericire. Asa ca am stat pana pe la 1 noaptea sa-l conving sa adoarma.
Lucrul mai putin bun de pe urma deplasarii noastre este faptul ca si-a dereglat destul de tare orele de somn si acum moare de oboseala, dar nu vrea sa doarma. Sper sa se regleze in curand. Desi sambata ne mai asteapta un botez, cel al Sarei.